S-a născut în 11 mai 1923 la Buzău, fiind al doilea copil al părinților Toma și Ana.Școala generală a urmat-o la Buzău, iar apoi tatăl fiind numit șef de gară la Brașov, a urmat liceul de prestigiu „Andrei Șaguna” din localitate, pe care l-a absolvit în 1943.
Între 1943 și 1945, Gheorghe Vrapciu a urmat cursurile Școlii de Ofițeri de Artilerie iar din 10 martie 1945 a fost concentrat în cadrul Divizionului 2 Obuziere Munte și încadrat pe funcția de comandant baterie de tragere. La 10 mai 1945 a fost avansat pe front, în Cehoslovacia, la gradul de sublocotenent. Înapoierea în țară s-a făcut după un lung și obositor marș (pe jos), cu tunurile și căruțele tractate hipo. Tânărul George a ajuns pe 8 august 1945 la Gherla, în noua garnizoană de dislocare la pace. Aici, la Gherla, a cunoscut-o pe Doina Elena, iubirea vieții sale, pe 15 august 1945, de Sfânta Maria. Căsătoria a durat 77 de ani, fiind alături de iubita sa soție până în momentul decesului ei, pe 3 august 2022. George și Doina au avut două fete: Diana Georgeta și Cecilia Elena.
Gheorghe Vrapciu, numit de prieteni și apropiați George, a avut o carieră militară de 34 ani. În 1954, deși era doar căpitan, a fost numit șef al artileriei regimentare la Regimentul 199 Infanterie. În ultimii 24 de ani a fost încadrat ca ofițer de stat major în Comandamentul Regiunii a 3-a militare, Comandamentul Armatei a 3-a și Comandamentul Teritorial Cluj, fiind avansat colonel în urma examenului susținut la Academia Militară, în anul 1970.
Ca pensionar militar, înainte de 1989, George Vrapciu a participat la inițiativele Generalului Antonie Marin de identificare și luare în evidență a veteranilor de război din județul Cluj, aceasta fiind prima formă organizatorică a viitoarei asociații.
Pentru meritele sale profesionale, dl col. (R.) Gheorghe Vrapciu a fost decorat cu Ordinul Meritul Militar Cl.III, Cl.II și Cl.I și medalia „Virtutea ostășească” Cl.I, precum și alte ordine, medalii și diplome.
Ultimii ani ai vieții i-a petrecut în familie, fiind un bunic dedicat. La împlinirea vârstei centenare a avut bucuria de a primi vizita mai tinerilor camarazi de la armată, cărora le-a dat pentru „Orizont militar” singurul interviu al vieții sale.
George își ia rămas bun de la fiicele Diana Georgeta și Cecilia Elena, ginerele Doru, și copiii lor: nepoții Simona Teodora, Marius Alin, Diana Florina și Irina Gabriela; Mihai, Alin și strănepotul Iacob. Nepoții Marian, Mirela, Dana, Doina, Alexandrina, Alexandrina, Constanța, Dina, Felicia, Horațiu, și familiile lor.
Prietenii și reprezentanții administrației locale care i-au fost alături. Prietenii apropiați ai fiicelor, care i-au fost și lui alături: Adriana, Emanuel, Maria, Constantin, Dorica, Dan, Eleonora. Doamna locotenent colonel Ioana-Mirela Cioară și tinerii camarazi care l-au vizitat în ultimii săi ani de viață.
Preoții Călin Popovici și Florin Daniel, care i-au fost alături la sfârșitul acestei vieți. George a fost un ofițer și un tată de familie responsabil și devotat. A iubit oamenii și viața. A dorit să trăiască cât mai mult, pentru a fi alături de cei dragi.
Teodora Roșca-Neașu
Dumnezeu să îl odihnească în pace, în lumina și bucuria Sa!
Credit foto / Sursa: NapocaNews
