Avem Zile Mondiale / Internaționale pentru economisirea energiei, rezervațiile naturale, nonviolența în școală, zonele umede, lupta împotriva cancerului, pizza, radioul, îndrăgostiți, bolile rare, somnul, fericirea, vrabia, poezia, apa, meteorologia, TBC, păcălelile, sănătatea, hemofilia, Pământul, protecția animalelor de laborator, victimele războaielor chimice, dansul, jazzul, libertatea presei, familia, muzeele, diversitatea biologică, comerțul echitabil, luna plină în luna mai, limba rusă, vântul, refugiații, mama, tatăl, copiii, asteroizii, șahul, tigrul, prietenia, cooperația, pisica, elefanții, moda, victimele disparițiilor forțate, prevenirea suicidului, pacea, democrația, lupta împotriva rabiei, traducătorii, blasfemia, vegetarienii, cafeaua, fetele, coming outul, standardizarea, spălatul pe mâini, animația, habitatul, zâmbetul, veganii, radiologia, prematuritatea, salutul, filosofia, abolirea sclaviei, limba arabă, solidaritatea, solidaritatea cu popoarele lipsite de audio-guvernare, alăptarea și multe altele.
Am rezistat cu bine tentației de a pune (!) la unele dintre ele. Și există chiar și o Zi Internațională a Statului Degeaba, în 16 ianuarie, de la care a pornit ideea acestui articol. Sigur, unii ar putea spune că deseori Statul e chiar degeaba… Dar, lăsând gluma la o parte, sub această avalanșă de aniversări simbolice, mi-am pus două întrebări.
Prima privește chiar caracterul simbolic. Sigur că Zilele Mondiale/ Internaționale care vizează sprijinul pentru orice categorie de persoane, semnificativ de mare, care are probleme, sunt bine intenționate și în principiu binevenite. Mă gândesc în principal la cei care suferă de boli grave, la victimele războaielor, la cei siliți să emigreze, dar și la situații aparent mai puțin severe, cum ar fi violența școlară. Așa cum semnala recent cineva pe o rețea de socializare, violența școlară nu e chiar o noutate a zilelor noastre, nou fiind doar termenul de bullying. Dar, fie și sub un termen de împrumut, la modă, e bine că se vorbește serios și tot mai mult despre un fenomen supărător, căruia îi cad victime copii cuminți.
Întrebarea – retorică, desigur – este însă: ajunge o singură zi pe an ca să luptăm împotriva cancerului, de pildă? Cu siguranță că nu. Sunt lucruri pe care nu trebuie să le uităm ori neglijăm în nici o zi a anului. Mai ales în acesta, 2024, declarat în Patriarhia Română Anul omagial al pastorației și îngrijirii bolnavilor și Anul comemorativ al tuturor Sfinților tămăduitori fără de arginți.
N-o să comentez zilele dedicate pisicilor, elefanților, animalelor de laborator etc. – deși, în aceeași logică, ar trebui să fie câte una pentru fiecare specie de animal.
În schimb, nu pot să nu mă întreb ce zi lipsește.
În primul rând, aș zice, o Zi Mondială a Credinței, în condițiile în care, totuși, cu toate tendințele secularizante, majoritatea locuitorilor Pământului sunt credincioși. Există, e drept, o Zi Mondială a Religiei, care nu este însă larg recunoscută, fiind inițiativa unei singure credințe.
Mai lipsește o zi mondială a curajului, ziua internațională a speranței e disputată între diferite date de diferite asociații, și n-am găsit o zi mondială a literaturii.
Poate vor fi. Să avem răbdare.
Și, încheind pe o notă jucăușă, e clar că lipsește o Zi Mondială a Zilelor Mondiale.
Credit foto / Sursa: Ziarul Lumina