Preocuparea la modă a lumii politice, juridice și mediatice este aceea ca doamnele vârstnice din Elveția să nu fie în pericol de a muri de cald – creșterea cu 2 grade a temperaturii globale (niciodată stabilită corect, științific) le amenință modul de viață, așa a decis CtEDO recent. Au fost în poziția de reclamante contra statului elvețian 2300 de senioare helvete, plus câteva oengeuri care fac fluvii de bani și hiper-mediatizare din mitul încălzirii globale cu carbon.
Ne putem întreba dacă nu cumva scăderea cu 2 grade a temperaturii globale nu ar determina o amenințare a modului de viață a doamnelor din sud, meteosensibile, chinuite la fiecare nor sau ploaie mai reci.
În România li se zice babe și, pentru că sunt mamele și bunicile noastre și le respectăm până la idolatrizare, vrem ca viața să nu le fie pusă în pericol de înfrigurarea globală.
Politicile de tipul Green Deal și Net zero sunt de natură a pauperiza și mai mult omul de rând, simplul cetățean consumator, care va fi nevoit să plătească mai mult pe produsele și serviciile generatoare de amprentă de carbon sau să se abțină de la consum.
Presiunea acestor programe birocratice se răsfrânge, la final, asupra consumatorului, supus, în mod primordial, unei campanii de name, shame and blame. Omul normal a ajuns în postura de agent patogen al Planetei pentru simplul fapt de a consuma ceea ce comercianții produc și vând.
P.S.: Să știți că din oțelul sustenabil nu se pot face decât furculițe. Cel obținut cu carbon e bun la tancuri, rachete, corvete, muniție etc., adică ceea ce trebuie unui război “sustenabil”. Asta ca să știe Macron și von der Leyen cum stă treaba…
