După un zguduitor zbor transatlantic de 7 ore, o așteptare în aeroportul din Londra de 10 ore (da, în mod stupid, România nu are zbor direct cu SUA), o întârziere de 2 ore a zborului și 3 ore de și mai zguduitor zbor la București, sunt din nou în biznis. Acasă.
Până una-alta, nu mă pot abține să nu vă fac remarcate două chestii care mi-au sărit în ochi la Washington, la acea conferința a Conservative Political Action (CPAC) la care am participat:
(i) organizațiile quasi-non-guvernamentale americane (quango) care au rolul de soft power & cultural & judicial imperialism nu cunosc prea bine curentul actual al României și al UE, care este un fel de MEGA (make Europe great again); Atlantic Council, Heritage Fundation ș.a.m.d. sunt pline – ochi de clișee livrate de eternii diplomați și oameni politici de tip slugă pe care i-a „produs” establishment-ul politic românesc în ultimii 34 de ani; cred că săptămâna trecută am făcut foarte vizibilă americanilor noua față a politicii românești, iar asta, sunt convins, îi bagă în teroare pe actualii prostocrați români, de unde și lupta lor disperată pentru „stabilitate”;
(ii) discursul lui Trump de sâmbătă a insistat mult pe transformarea sistemului judiciar american în armă politică („weaponization”), el fiind principalul păgubit; are dreptate, probă stând multiplele procese civile și penale prin care establishmentul democrat încearcă să îl oprească de la a candida; ce trebuie spus, însă, în gura mare, este că România a experimentat în ultimii 20 de ani și încă pățește azi cel mai mizerabil tip de transformare a sistemului judiciar în armă politică; România, sub atenta îndrumare a ambasadei SUA, secondată de restul ambasadelor occidentale și de organizațiile financiare internaționale, a fost o tablă de șah politic, unde Băsescu, Iohannis, Kovesi and co. au mutat mereu politic în așa-zisa luptă anti-corupție, practicând și dublul standard (cine nu e cu noi, e contra noastră, deci merge la pușcărie, cine e cu noi face continente de bani, chiar dacă e infractori și criminal contra omenirii); România, de peste 20 de ani, este o republică a procurorilor și a experților, tot sub atenta îndrumare a SUA; dacă experimentul românesc a reușit, înseamnă că poate reuși și în SUA, iar atunci sistemul politic occidental al drepturilor și libertăților individuale va fi la mare ananghie; dacă acest sistem politic cade, România are „șansa” de a se întoarce în totalitarism, iar acest lucru nu îl putem permite, nu dacă mai avem un cap pe umeri și o inimă curată; așa că, să sperăm că America nu va cădea, ci se va ridica din nou, pentru a redeveni visul de acum 35 de ani.
Hai Liberare!
*Completări ulterioare:
(i) sper să câștige Trump sau Robert Kennedy junior, iar nu Biden;
(ii) libertatea nu vine de la salvatori închipuiți; nici măcar de la SUA; nu vă mai amăgiți; libertatea vine de la noi, din noi, cu condiția să ne-o dorim și să ne-o asumăm.
