Pe un “cald” de nu se poate, globalist, și rulând cu viteza melcului pe o autostradă plină de gheață și zăpadă, mă îndrept către Facultatea de Drept din Craiova, unde particip, ca membru al comisiei, la susținerea unei teze de doctorat.
Teza se concentrează pe Practicile comerciale neloiale contra copilului și pe necesitatea și instrumentele legale și judiciare de protecție a lui.
Copilul, chiar dacă nu percepem noi, adulții, asta, este consumator, mai ales cyber-consumator, fiind chiar mai vulnerabil decât noi la practicile comerciale, adică la toate mecanismele și metodele de manipulare și deformare a comportamentului contractual, de achiziție. Copilului, o personalitate în formare, i se poate fabrica mult mai ușor consimțământul și i se poate canaliza mult mai ușor voința. Și mai grav, copilul este mult mai fragil în lupta cu depresia și blazarea.
Mi-amintesc o reclamă de la tv (care nu a fost niciodată interzisă, ori sancționată de cenzorii sovietofili de la CNA) a colectorului de creanțe Kruk (=corb, în poloneză).
Tatăl de familie vine acasă deprimat, cu moralul la 2 metri sub pământ. Imaginile sunt alb-cenușiu-pământiu. Soția și copilul de 7 ani îl primesc cu îngrijorare. “Tati, ce ai, ce s-a întâmplat”? “Fiule, să știi că orice s-ar întâmpla, eu te voi iubi mereu”. Sugestia e evidentă: sinucidere, evacuare în stradă, pușcărie. Dintr-o dată, însă, totul devine roz, iar personajele, entuziaste: tatăl tocmai rezolvase ca prin magie o negociere cu Kruk (de regulă, e vorba de ani în plus la captivitatea creditului, cu dobândă majorată, deci nema bani de educația copilului). Veniți la Kruk că vă rezolvăm – zice reclama.
Dar copilul? Realmente, ce va fi timp de mulți ani de zile în sufletul copilului, știind că oricând se poate întâmpla nenorocirea, în caz de neplată la Kruk?
Cum răspund legea și sistemul judiciar acestui flagel? În niciun fel. Ignore total. Ba mai mult: copilul acela poate ajunge într-o instituție de “ocrotire”, pe motiv că părinții sunt săraci.
De aceea, consider că problematica și răspunsurile copilului – consumator vulnerabil sunt mult mai largi. Ar trebui să ne preocupe mai ales practicile administrative și ideologice neloiale contra copilului. Manipularea prin educație sanitară, financiară, sexuală. Așa zisa educație întru anti-credință și cancel culture & history.
Protecția copilului prin stat și ong-uri militante & înregimentate ideologic este, de fapt, încarcerare, captivitate, alienare.
Depresii sanitare, depresii claimătceingi, depresii cu războaiele altora, blazare, neîncredere în viitor, auto-izolare – toate sunt efecte ale practicilor de acest gen contra copilului, iar nu ale credinței creștine, ale educației familiale sau ale istoriei și tradițiilor.
Nu numai că uită sărăcia, înfometarea și analfabetismul copiilor săraci și privați de educație, nevoiți să muncească de la vârste mici, dar statul, populația “elitistă”, societatea și ong-urile militante devin pe zi ce trece tot mai săracofobe și flămândofobe.
Autoritatea părintească, familia, sunt din ce în ce mai torpilate și slăbite.
Să ne amintim de nemernicii care cereau ca părinții să fie decăzuți din drepturile părintești pentru că refuză să își lase copiii la mâna demenților care fac experimente medicale, genetice și psihologice pe ei, ca să “lupte” cu plandemia.
Să ne amintim, de asemenea, de legea protecției copilului, care permite statului să ia copiii din familie pentru că sunt săraci … În instituțiile de ocrotire și găzduire a copiilor nu există bogăție și căldură sufletească familială, ci mizerie, cinism, crimă, viol și oportunitatea de face fluviile de bani caee merg către conturile unor politicieni, ong-uri militante sau guru progresiști… Vedeți ce s-a întâmplat la “câmpurile magice” ale lui V V Voiculescu, presupun…
P.S.: Am de gând ca, la începutul lui februarie, să organizez o dezbatere publică pe această temă, cu participare liberă. Cu titlu de provocare, îi voi chema pe cei din establishmentul actual, din ong-urile progresiste, de la primării și președinție, pentru a vedea ce avem cu adevărat de făcut pentru generația viitoare, pentru ca copii și nepoții noștri să nu se transforme în copaci blocați în ghiveciuri cu rotile, fără rădăcini și fără ancore.
