Când circul se impune ca normalitate. Când oamenii tac, într-o proporție covârșitoare, gasindu-si diverse scuze și fiindu-le teamă de gura lumii și stigmatizare.
Când sub pretextul drepturilor minorităților se „remodelează” istoria, omenirea, credința, stergandu-se cu buretele tot și impunandu-se o „alta normalitate” prezentă și trecută…
Câți dintre sportivi, spectatori, telespectatori vor avea puterea să spună: refuz sa iau parte la așa ceva?
Față de grotescul de la Jocurile Olimpice de anul acesta: sportivii care au onoare și mai au ceva sfânt pe lumea asta sa se retragă.
Știu este munca voastră de o viață. Însă, voi decideți daca munca voastră o puneți în slujba binelui sau a raului.
*
Omenirea se scufundă in propriile aplauze.
Surzi, orbi la orice, oamenii aplaudă și acceptă. „E arta”. „E evoluție”.
E simpla nebunie. Nimic mai mult.
Decăderea speciei umane a luat o viteza care nu va fi oprită.
Oamenii și-o doresc, se uită la ea mândri și plini de bucurie, se simt „cool”.
Mult prea multi se mint că nu accepta, însă susțin, de fapt, decăderea prin propriile decizii și nu înțeleg că ei sunt vânzătorii propriilor vieți.
Mai devreme sau mai târziu fiecare va primi ce a ales, expres sau tacit.
Totul este rezultatul alegerilor oamenilor și toți au ales, dar din păcate prea multi au ales fără să se gândească la consecințele asupra propriei persoane.
