Attila Mihai Nagy: „Trebuie să ai o minte mereu în așteptarea sufletului”

Hybrisul omului vrea să fie o imitație a creativității Domnului. Omul își distrage atenția cu acesta căci forța creativă a Domnului e in om, e Hristos. Începutul creativ, ca să zic așa ca azi, numai de creativitate vorbim, după ce omul a pierdut forța sa creatoare interioară transcendentă.
Trebuie sa te transfigurezi în interior, ca să devii creativ fără tentațiile luciferice ale hybrisului.
Numai din interior putem înțelege ce scrie Parintele Staniloaie, că omul traditiei era mult mai creativ, decat artistii lumii moderne.
Omul a reusit să „mearga” pe apă, datorita tehnologiei. Dar pățește precum Petru, care a inceput sa se scufunde nefiind inca transfigurat, intarit, solid, in interior, in adancimea sa. Omul modern, toată construcția civilizatiei sale, se clădește pe o adâncime nesigură, tot mai puțin dezvoltată pe plan spiritual.
Simplitatea întărește adâncimea, creatorul traditiei. Un taran, cu o poarta cu clanța de lemn, poate să fie mai sigur in adancime, decat omul rachetelor hipersonice.
Nu bomba atomica e periculoasa, ci omul nesigur pe adancimea sa.
Petru s-a speriat de vânt ca nu era inca transfigurat, sigur in profunzimea sa. Omul de azi teme, este înspăimântat cu uragane, parca are aceeași frica precum Petru, pe fondul haosului său interior, care se manifestă și în natură.
Trebuie să ai o minte mereu în asteptarea sufletului, altfel mintea devine nesigura in adancimea sa.
Vina filosofiei că nu stă în așteptarea sufletului, fiind îngâmfat și luciferic. Așteptarea sufletului înseamnă smerenie, simplitatea minții!