Attila Mihai Nagy: „Meditațiile unui secui – Sensul crucii în Valea Uzului”

Szilágyi N. Sándor, prof. UBB Cluj scria că e o mare greșeală acoperirea cu saci de gunoi negri a crucilor din Valea Uzului, că am atins cel mai sensibil punct al românilor. Cine nu cunoaște ortodoxia, nu cunoaște psihicul românului.
Udemereul după ’89 cerea sensibilitate față de problemele ungurilor. Că ne deranjează 1 Decembrie, că ne deranjează Imnul României, că ne deranjează cultul lui Avram Iancu, dar udemereul, era mereu insensibil față de sensibilitățile românilor. Românii dupa ’89 au  suportat jignirile unui partid la guvernare, care era udemereul. Un deputat de Satu Mare avea dreptate când zicea că, noi trebuie să suportăm disprețul cu care vorbesc udemeriștii despre români.
Noi vorbim despre trauma Trianonului, dar nu recunoaștem traumele românilor înainte de Trianon și în vremea lui Horthy.
Conflictul interetnic dintre maghiari și români are la fond, acel trecut nerecunoscut că suntem vinovați pentru suferințele românilor  peste mai multe secole.
Cum arăta simbolistica cimitirului, aceste suferințe se ascund în psihicul inconștient a românilor, mormântul simbolizând acest psihic inconștient. Această suferință se vindecă prin cruce și prin recunoașterea vinovăției din partea ungurilor.
Dar, ungurii se manifestă prin refuz față de români, izolându-i. Acest izolationism se arată în Valea Uzului, nefiind un caz singular în acest sens. Acesta arată comportamentul general a ungurilor față de români, al refuzului a tot ce este românesc.
O comunicare interetnică, care e încarcată de conflicte istorice, are nevoie de o confruntare cu trecutul. În cazul ungurilor e nevoie de o confruntare cu umbra lor istorică, pe care ungurii nu făcuseră, cum zice un Kertész Imre un scriitor evreu-maghiar.
O identitate națională sănătoasă necesită și integrarea umbrei istorice. Dacă nu, rezultă frustrari în privința identității si conflicte cu vecinii, sau cu majoritatea, dacă e vorba de minoritate, ca în cazul maghiarimii. Jignirile udemeriste față de români provin din aceste frustrări, cauzate de neconfruntarea cu umbra istorică a maghiarimii.
Până când nu recunoști îți vina față de majoritate, apropierea față de ea este exclusă și îi tratezi cu resentimente. Asta e problema principală a minorității maghiare față de românii din trecut, această problemă definește prezentul, resentimentele istorice față de români. Și această ură față de români dictează udemeriștilor, lui Kelemen Hunor, jignirile față de români, de pe un piedestal a orgoliului cultural maghiar față de români, de parcă românii ar fi o „rasă” mai inferioară. Udemeriștii parcă au o tendință rasistă față de români.
Resentimentul te împiedică să asimilezi cultura majorității, limba acesteia, care ar trebui să fie normal a le asimila. Dar, până când trecutul neconfruntat se reîntoarce din morminte, nu se poate.
Că e vorba de resentimente față de limba română și nu e vorba de metodă numai, ne arată experiența unui lingvist din Ungaria, care cunoscând situația de la noi, zicea că adevarata problemă este raportul elevilor la limba română, adică resentimentul și nu metoda speciala. Tot acest lingvist venea cu o propunere într-un sat din Harghita, la o școală,  să asculte elevii secui muzică românească. Refuzul era categoric, „la noi nu se poate așa ceva”. Pe urmă, după mulți ani, ceva s-a realizat din această intenție.
În concluzie, din experiența mea pot să spun că dacă te apropii de sufletul românului, vei găsi multe frumuseți în el.
Dar ce face frumos acest suflet românesc?! Ortodoxia, experiența crucii,  care pe secui i-a jignit. Noi nu înțelegem această profunzime religioasă a sufletului românesc, că ne-am luat creștinismul numai ca pe o instituție, cum zicea un gânditor maghiar Hamvas Béla.
Nu numai cu trecutul trebuie să ne confruntăm ca să îi putem înțelege pe români, ci trebuie să  coborâm în adâncimile sufletului nostru. Pe urmă tot acolo vom găsi și umbra noastră  istorică în inconștientul nostru, unde aceasta trebuie confruntată. Această confruntare cu adâncimea noastră ne apropie de înțelesul crucii și de români.