Cum se face azi distrugerea conștiinței naționale prin manipulare?! Îl ataci pe Mircea Vulcănescu, dar îl faci erou național, pe Nicolae Ceaușescu, un personaj diabolic.
Deoarece construia?! Construia megalomania lui. Psihologia construcțiilor diabolice ne arată, că sunt condamnate la prăbușire. Inamicul exterior are rolul de a da lovitura de grație, ca orice constructie diabolica e putredă.
Acest lucru nu îl putem observa pe plan material exclusiv, căci acolo poate să arate totul bine. Ce nu se arata bine, ca diabolicul poate să ia in posesie sufletul neamului. Acesta e pericolul unui conducător diabolic. Care se arată în cazul germanilor în vremea lui Hitler, sau în Rusia in vremea lui Stalin.
Multi zic ca „aveam”! Eu intreb, cu ce pret sufletesc?! Eu zic că, a fost cu un pret sufletesc foarte mare. Am iesit din comunism cu o natie terminată pe plan sufletesc, spiritual.
Această apreciere a comunismului ceaușist trădează o gândire primitivă. Când nevoile noastre pot să fie satisfăcute de un dictator util, că avem numai nevoi materiale, pe plan spiritual, nația e terminată. Acest pret l-am plătit pe plan spiritual pentru a avea, renunțând la a fi. Coloana vertebrală a unui neam înseamnă a fi.
Vulcănescu înseamnă pentru români această coloană vertebrală de a fi pe plan spiritual. Dar manipularea îl schimbă cu Ceaușescu, cu a avea.
Pentru ce pleacă românii din țară?! Pentru a avea! Civilizația vestică care e construită pe a avea, unde au plecat, parcă e în criza. Ideea de a avea, nu numai a lui Ceaușescu, ci și cea vestică, nu este o construcție stabilă.
Trebuie să reflectăm într-un mod general fondul ideatic, pe baza carora apreciem perioada lui Ceaușescu, că „aveam„. Această idee este a avea, care este generală și e independentă de realizările lui Ceaușescu. A avea și a fi este problema culturii și civilizației noastre Europene cum scrie Erik Fromm. Civilizația vestică se bazează pe a avea, în sensul acesta este diabolică. Acest a avea îi rezultă pe dictatori. Dictatorii provin dintr-o idee mult mai generală de a avea. A avea putere și pentru aceasta se construiesc.
Criza unei civilizații începe cu a avea, prin care se prăbușește planul vertical al comunității, care înseamna a fi. Criza civilizației noastre provine din această idee de a avea, pe care a cultivat-o Ceaușescu și o cultivă cei care îl idolatrizează pe el, prin a avea.
Civilizația vestică plătește un mare preț pentru a avea, prăbușind planul vertical, spiritual a fi. Acest preț sufletesc s-a plătit în vremea comunismului, care se continuă în democrație.
Ideea ca aveam în vremea lui Ceaușescu, nu trebuia decupată din ideea civilizatiei vestice a avea. Toți dictatorii se nasc din această idee distructivă pe plan spiritual. Cei care îl laudă pe Ceausescu ca avea /aveam, nu sunt conștienți, pe ce fond ideatic distructiv vorbesc, care în cele din urmă va distruge civilizatia noastra. Aceștia nu sunt constienti ca, sufleteste ne-a terminat această ideea de a avea, prin megalomania dictatorului. A avea este diabolic.
Si avem o civilizatie fără Dumnezeu, diabolică, prin a avea, pe care a reprezentat-o si Cesușescu. Ceaușescu era un reprezentant al unei civilizații diabolice, putrede. Nu era reprezentantul natiei, ci reprezenta spiritul diabolic al secolului, care ne caracterizează de la Revolutia Franceză, prin puterea diabolică a maselor.
A fi este reprezentantul spiritului, care transcende omul. Acest spirit a ideei de a fi, trebuie să se ridice deasupra spiritul secolului al maselor. Această idee a reprezentat-o Vulcănescu, Nae Ionescu, Noica! Ei au depășit spiritul secolului a avea, pe care l-a reprezentat Ceaușescu.
O nație supraviețuiește prin eternitate, prin Duh, prin nontemporar, tot ce este transcendent, a fi, si nu prin temporar, a avea.
A avea e o caracteristică a omului și nu e esența lui spirituală, interioară, care susține pe plan vertical, fiind planul orizontal numai. Crucea inseamna unificarea cele doua planuri, a avea si a fi, pe plan vertical. Dar acum vorbim de a avea separat, pe plan orizontal, ce inseamna pentru un român aceasta fiind o caracteristică. Nae Ionescu făcea diferența dintre un român si un bun român. A fi bun român e numai o caracteristică. A avea poate sa fie o caracteristica a bunului român, fiind un bun gospodar, in interesul țării de pildă. In acest sens putem spune ca, Ceausescu era un bun român. Sigur ca era mai bun, decat cei de azi, care vând țara. Ca morală de muncă a perioadei ceaușiste era pe pământ si constructiile erau lipsite de calitate, asta este altceva. Dar acuma aceasta nu are importanță. Din păcate cei care laudă uită acest fenomen, care a contribuit la căderea lui.
Celor cărora le place în mod exagerat teoria inamicului exterior zic, rolul inamicului exterior reprezintă lovitura de grație a unui sistem putred. Vestul a așteptat acest moment potrivit și a dat lovitura de gratie. Ne-au eliberat vesticii, ca și rușii, cu niște vrăjeli mai blânde.
Sa vedem ce înseamnă a fi român la Nae Ionescu. Introduc cu un citat din eseul lui „A fi bun român„: „E incontestabil că Ion Brătianu a voit sa fie român. A voi sa fii român nu înseamnă insa şi a fi român. A fi român înseamnă o stare naturală, o formula de echilbru a existentei din care decurg, prin însăşi desfăşurarea vieţii, anumite forme. Un bob de grâu, daca il îngropi în pământ, la umezeala, încolţeşte şi da fir. Un anumit fir, cu o anumită dezvoltare, necesara, mai dinainte determinata de însăşi structura bobului de grau. Aşa se petrece şi cu „România” noastră. A fi român înseamnă a avea o anumită plămada, din care decurg cu necesitate absoluta anumite atitudini şi gesturi. Voinţa noastră nu are nimic de zis în aceasta împrejurare; pentru ca noi nu ne putem depăşi în chip normal pe noi înşine decât încetând a mai fi noi înşine.”
Pe fondul psihologiei jungiene spun că ideea sămânței în pământ, pe plan simbolic, înseamnă cele inconștiente moștenite, ca românul inseamnă realizarea celor inconștiente moștenite, fără a voi forțat. Si aici fac o afirmatie la care naționaliștii noștri nu se gândesc, dar Nae Ionescu gândise. Dacă te forțezi ca să fii român nu mai ești român. Forțând devine o caracteristica ce intră în domeniul a avea, adică „am această caracterista a eului meu”. Și o altă chestie interesanta care contesta pe nationalistii voitori de azi. Voința acerbă, care îi reprezintă pe românașii noștri nationalisti, e de stanga, nu e de dreapta, adica e a omului de masa. Românul nu poate sa fie activist, ca stângiștii, care reprezintă un spirit violent, diabolic. Ceaușescu în sensul acesta nu era român. Căci realiza o voință acerbă, diabolica, a stangii. Prin diabolic nu poti sa fii român. Ca diabolicul inseamna autodepășire. Ceaușescu a vrut să fie român prin autodepasire, ca orice megaloman, dictator. Dar cum spune Nae Ionescu încetam să fim noi înșine prin autodepasire, căci nu ne putem depăși pe noi înșine. In acest sens avem o gramadă de nationalisti cu o vointa acerba de stanga, megalomana, prin care ei vor sa fie români, pentru dragul egoului, autodepasind; prin aceasta ei suprimă firea inconstienta a românului, care nu trebuia voit, cu o vointa de stanga, ci sa fie lasat sa fie, lasat să fie crescut, cum încolțeste sămânța, devenind pom.
Țăranul român n-a vrut sa fie țăran român. El a fost român, parca era crescut de natura din pământ. Pe fondul ideei lui Nae Ionescu eu nu consider nationalistii de azi români, că vor sa fie români, care suprimă creșterea naturală în ei, în inconstientul lor, de a fi români. Cum scrie el: „nu ne putem depăşi în chip normal pe noi înşine decât încetând a mai fi noi înşine”. Daca vrei sa devii român, în mod voit (și nu după natura ca țăranul de odinioară), cu o voință violentă de stanga, datorită căreia creezi un român, sau bun român, poți pierde ocazia de a deveni român, dupa firea ta de român.
Cei care îl susțin pe Ceaușescu, creând români, sau bun români, prin voința acerbă, violentă, de stanga, prin megalomanie, seamană cu Ceausescu, prin aceste caracteristici comune. Am o concluzie care sigur va deranja pe mulți, Ceausescu și sustinatorii de azi, nu sunt români in sensul lui Nae Ionescu. Ei din cauza ca vor sa se autodepasească prin egoism, megalomanie, cu o vointa de stanga, inceteaza a mai fi ei înșiși, fondul ultim de a fi român.
Naționaliștii de azi nu sunt conștienți, cât de stanga sunt ei prin vointa lor activistă. Și din cauza aceasta il susțineau pe Ceaușescu. Ei sunt cuprinși de spiritul secolului, care este de stânga. Spiritul secolului nu este împărțit în dreapta si stanga, e stanga numai denaturand constiinta colectiva a națiunii, să zicem naționalismul. Dar din păcate naționalismul a luat naștere din voința de fier a maselor, adică tot de stanga. Masele sunt dupa natura lor de stanga, ca vor să se autodepasească. Ideea turnului Babel, e o idee de „stânga”! Reprezentantul firii neamului e tradiția vie. Când vrei să-l păstrezi, deja ai prea multă voință de stanga, și îl rupi de pe rădăcina lui, care eventual a rămas. Dacă este fără rădăcină, păstrarea traditiei, traditia în sine, devine ideologie naționala. Asta inseamna naționalismul de azi, cu o caracteristcă, spirit, de stanga. Cred că afirmația de spirit se potrivește mai mult. Neamul înseamnă natura inconstienta, fire, spiritul pământului. Stânga înseamnă spirit diabolic. Spiritul diabolic al lui Ceausescu, spiritul de stanga al secolului, pe care era bazat statul român, nu reprezenta, această natură, firea inconstienta a românului. Datorită megalomaniei diabolice a lui Ceausescu am încetat să fim noi înșine. Căci Ceaușescu a reprezentat acea voință de autodepășire megalomană, diabolica, prin care încetam să fim noi înșine, încetăm să fim români, datorită acestuia. A voi să fii român nu înseamnă că ești și român, cum scrie Nae Ionescu. Acest lucru este acel plan vertical, de a fi român, despre care vorbeam că, noi ca neam, am suferit cel mai mult.
Dar revin la Nae Ionescu cu un citat tot din acel eseu, prin care ne arătă, de pildă lui Ion Brătianu-tatal, de ce nu era roman Ceausescu, eventual bun român.
„Prin urmare: Ion Bratianu-tatal a construit statul nostru modern. Este acest stat în adevăr romanesc? Daca da, atunci, desigur, Brătianu a fost în adevăr roman. Dar daca statul nostru modern nu e cu adevărat romanesc? Atunci lucrurile se schimba: Ion Brătianu a fost „bun roman”, adica a avut cele mai bune intenţii pentru poporul şi statul nostru. — Dar „roman” nu a fost. După cum nu e grau sămânţa care sfârşeşte prin a purta un spic de orz.”
Mă duc pe aceeași linie ca a lui Nae Ionescu. Statul comunist pe care l-a construit Ceausescu, bine, nu el începuse, dar s-a identificat cu această idee, era roman?! Sigur ca nu! Pe urmă el era roman?! Sigur ca nu! Pentru că sistemul pe care era construită țara, nu era românesc.
Dar ce ne îndepărtează de natură, de fire, de a nu fi noi înșine, adică de a fi români? Diabolicul sistemului și diabolicul personal.
Nae Ionescu scrie că a fi roman înseamnă a fi ortodox. Ortodoxia este cea mai aproape de firea omului, prin care realizezi ideea de a fi român. Din cauza aceasta îl înțeleg pe el, căci romano-catolicul nu e român. Conștiința bisericii romano-catolice e ruptă de fire, prin raționalism. Dezvoltarea firii omului, a românului, e posibilă prin trăirea ortodoxă a firii omului și românului.
Dacă Nae Ionescu îi contestă pe catolici, a fi român nu cumva e valabil mai mult la comuniști, la Ceausescu?! Indiferent cât erau de comuniști, sau nu. Dacă erau opurtuniști, era și mai grav, pentru că opurtunismul nu aparține firii omului, mai ales a românului. Acel comunism a suprimat ideea de a fi noi înșine, prin care românul e român. Pe urmă consider că Ceausescu și sistemul lui nu era român, ca și democrația de azi.
Căci pe plan material aveam un sistem strain de neam, ca si azi, astfel apartine aceleași probleme, a nu fi noi înșine. „A avea” suprimă natura, firea, acel a fi noi însine, a fi români. Ceausescu nu era deloc realizatorul ideei lui Nae Ionescu de a fi român, că nu realiza acel a fi român, prin natura, prin firea românului.
Dar acest a avea de ce nu ne lasă să fim noi înșine?! Cei care pleacă din țară nu se simt în siguranță și pleacă din cauza ideii de a avea. Nu e vorba de plan material numai; deoarece cariera tot a avea înseamna. Pe urmă am! A avea are la bază o nevoie existențială a omului, a fi în siguranță. Firea omului are nevoie de mai mult. A fi tu însuti înseamnă transcenderea naturii, firii omului. A fi român înseamnă transcendere prin Hristos, prin ortodoxie. E vorba de o autodepașire datorită harului, deschidere spre divin. Omul modern, redus la nevoia de siguranta, pe care și-o asigura prin a avea, suprima această nevoie a firii de a transcende către Dumnezeu. Si omul datorita acesteia își pierde vitalitatea, își îmbolnăvește psihicul. De care diferă intentia autodepașirii omului, ca scop in sine, cu caracter diabolic, care caracterizează dictaturile, sistemele ideologice. Acest sieși suprimă, refuleaza, acea deschidere către infinitul transcendent, care înseamnă a fi noi înșine. Datorită harului, realizarea asemanarii și imaginii lui Dumnezeu, tiparite în om, înseamna noi înșine.
Daca era vorba de influenta activismului agresiv a stângii, care influențase nationalismul, nu pot sa nu critic sloganul lui Grigore Vieru, pe care îl cunoaștem mulți: „Ca să fii român trebuie să poți.” După părerea mea este un îndemn activist de stanga, la actiune. Are ceva violent in el, ceva de stanga. Ceva ii lipseste, din cauza că pune accentul pe acțiune. Ii lipsește acel potențial al naturii, al firii, din care devenim noi insine. Actiunea care nu este o actiune naturala a firii, suprima firea, prin care încetăm a mai fi noi înșine.
Deformarea ideii nationale de către stanga, pe care o numim azi naționalism, e fatala. Prin activism de stanga pe care il practica si nationalistii, românul înceteaza sa fie el însuși. Așa am pierdut identitatea din cauza ideologiei de stanga, care defineste spiritul secolului, prin care definește naționalismul, deformat în activism, care suprimă natura, firea, încetand a fi noi înșine.
„Aveam” este un slogan primitiv al omului de masă, prin care încetăm să fim noi înșine ca români!
Meșterul Manole e un mit al realizării Sinelui, centrului interior, sămânței interioare, despre care Nae Ionescu vorbește în cazul neamului. Există și un Sine în adâncimea neamului, acesta fiind acel noi înșine, identitatea noastră spirituală.
În prima parte a vieții construim in exterior cu mijloace exterioare, cu voința. Putem să spunem că activismul de stanga aparține primei părti a vieții. Bine, asta nu înseamna că trebuie sa fim de stanga în prima parte a vietii. Ci explică de ce tinerețea are o caracteristică de stanga și daca e naționalistă.
Mesterul Manole este o baladă a crizei mijlocului vieții, când activismul spre exterior și mijloacele sale nu mai funcționează. Se trezeste nevoia construirii centrului interior, Sinelui, cu niste mijloace mai mult interioare. In a doua parte ne „realizam”, sau ar trebui, despre care vorbesc profeții, ca in vremuri de pe urmă. Domnul scrie în inima noastră legile, ultima perioadă a vieții, după 60 de ani asta ar trebui să se însemne.
A doua parte a vieții înseamnă realizarea Sinelui, realizare pe care putem spune că e Hristos în centrul inimii, adâncirea prezenței Lui în inimă, care înseamna noi înșine, despre care scrie Nae Ionescu.
Pe acest noi înșine a doua parte a vieții se construiește orice comunitate stabilă. Din cauza acesta vor neoliberalii eliminarea părți a doua a vieții, bazându-se pe tinerețe, care e mai instabilă și datorita acestei instabilități este mai ușor de manipulat. Bazandu-se pe tineri, vor neoliberalii eliminarea structurilor vechi ale statului, ale societatii, si schimbarea cu niste rețele schimbătoare.
Oare, preluarea puterii de către tineri – care normal nu va fi realizabilă, la spatele acestora rămân bătrânii capitalului speculativ – nu cumva o să rezulte o catastrofa ca in mitologie, cand tânărul, copilul, preia de la tată, conducerea carului Soarelui și căile o iau razna, neavând experiență, rezultând o catastrofă cosmică?
Ce ii lipseste tanarului ca să se potrivească acestui scop?! Centrul interior, dezvoltarea sămânței, care simbolizează Sinele, care dă stabilitatea persoanei si societatii. Lipsa acestuia are ca rezultat criza de la mijlocul vietii.
Oare, dacă se va construi această societate, bazata pe ideea falsa a primei părți a vietii, nu cumva se va intra in criza datorita neintegrării ideilor inconștiente. „Ce s-a construit ziua, s-a prabusit noaptea”, noaptea simbolizand inconstientul colectiv, aspectul distructiv al acestuia, devenind umbră, datorită neintegrării în constient, cu care ar trebui sa se inceapă realizarea centrului, Sinelui, interior. Oare aceasta lume neoliberala va fi distrusă de o noapte apocaliptică, tot ce s-a construit va fi distrus, ca în baladă?!
Criza din mijlocul vieții se rezolvă cu integrarea inconștientului in constient, pe care îl simbolizează femeia, nevasta Meșterului Manole, fiind construită in perete, care simbolizeaza această integrare. Integrarea inconstientului in totalitatea personalitatii, realizând această totalitate.
Criza unei civilizatie inseamna criza Centrului, prin pierderea acestuia, din care rezultă instabilitatea societatii. Evreii au simțit aceasta criza în imperiul Egiptului, iesind pentru regasirea Centrului la Sinai. Au cautat această regăsire a sinelui, despre care Nae Ionescu vorbeste, a fi noi înșine. Au cautat sămânța unui pom nou a neamului.
Nu stiu daca au mai existat in istorie minti diabolice, cei care au vrut sa construiasca o lume pe haos, fara Centru, ca azi, elitele capitalului speculativ. Omenirea de mult timp a intrat intr-o criză existențială de a fi noi înșine. Micii dictatori ca și Ceaușescu reprezintă o particică mică din această criza globală a omenirii.
Până acum am vorbit despre de ce nu a fost in stare dictatorul să fie el însuși, din ce cauze a încetat sa fie el insusi. Dar trebuie sa arat care este conducatorul care este el însuși.
Sfântul Andrei Șaguna spunea când tinerii români din Transilvania învățau la facultatea din Pesta. „Nu conteaza cine cloceste oua de gaina, conteaza sa fie găina.” E aceeasi idee ca și a lui Nae Ionescu care zicea: „După cum nu e grau sămânţa care sfârşeşte prin a purta un spic de orz.” Asta înseamnă a fi conducătorul unui neam, prin realizarea conținutului seminței, prin a fi tu însuți, căci numai așa poți reprezenta neamul. Asta înseamnă păstrarea identității, prin realizarea conținutului seminței,prin a fi tu însuți, parafrazându-l pe Sfântul Andrei Șaguna, prin cultivarea conținutului ouălelor. Care înseamnă cultivarea interiorului pe fondul ortodoxiei.
