Nerealizarea părții divine a omului lasă loc tendințelor degradării spirituale a omului. Acesta este un proces lent, datorită căruia apare omul secularizat, masele omului căldicel.
Căldicelul nu este o pură metaforă, ci este o realitate a omului de azi! Căldicelul e înșelător, deoarece dă impresia că există posibilitatea mediocrității fără Dumnezeu.
Golul interior al căldicelului devine o prăpastie. Omul căldicel este o prăpastie. Căldicelul înseamnă liniștea înainte de furtună. În golul existențial se nasc tensiuni uriașe. Semnele acestor ucigași din senin. Acești ucigași sunt semnele vremurilor. E un semnal că în golul existențial al omului, care doar pare liniștit, a devenit ca o casă pe care o ocupă demonii. Golul lăsat de Dumnezeu în om, e ocupat de animalul adâncimii noastre; animalul, care în Apocalipsă iese din mare!
Din păcate acest gol existențal în om, în fundal cu animalul, motivează din inconștientul colectiv, ideologiile. Tinerimea de după ’89, mai ales în Vest, poartă în ea acest gol existențial, acest lucru înseamnând pentru ea o predispoziție la noua ideologie care năpustește peste lume, cea neoliberală!
