LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu – 20 Aprilie: Moartea Monicăi Lovinescu.
La data de 20 aprilie a anului 2008 înceta din viață, la Paris, cunoscuta jurnalistă Monica Lovinescu. Unica fiică a criticului literar Eugen Lovinescu şi a profesoarei Ecaterina Bălăcioiu, Monica Lovinescu a fost o personalitate de seamă a culturii româneşti, care şi-a dedicat viaţa şi opera luptei împotriva totalitarismului comunist. Monica Lovinescu, s-a născut la 19 noiembrie 1923, la Bucureşti, iar în casa părintească a cunoscut o serie de personalităţi literare, în special pe cele grupate în jurul cenaclului „Sburătorul” condus de tatăl său. Astfel, impulsionată de acest mediu al elitelor literare, Monica Lovinescu va publica încă de la vârsta de cincisprezece ani proze scurte în paginile ziarului „Vremea” . După moartea tatălui său în anul 1943, Monica Lovinescu va publica în „Revista Fundaţiilor Regale”, iar după război va scrie critică teatrală în ziarul „Democraţia” al lui Anton Dumitriu. După terminarea Liceului Notre Dame de Sion a urmat cursurile Facultăţii de Litere ale Universităţii din Bucureşti, iar după absolvirea acesteia în anul 1946, a fost timp de un an asistentă la seminarul de Artă Dramatică condus de Camil Petrescu. După cel de Al Doilea Război Mondial, evenimentele ce s-au succedat cu repeziciune în România,dar mai ales instaurarea comunismului, au determinat-o să solicite azil politic în Franța. Rămasă în ţară, mama sa a fost persecutată şi arestată de autorităţile comuniste, astfel că soţia criticului Eugen Lovinescu a murit în închisoarea din Jilava şi a fost înhumată într-o groapă comună, fapt care a marcat-o pe Monica Lovinescu pentru tot restul vieţii. La Paris, Monica Lovinescu a publicat articole de critică şi istorie literară românească, a făcut zeci de traduceri în franceză, iar în perioada 1951-1975 a realizat emisiuni literare şi muzicale la Radiodifuziunea Franceză. În anul 1962 a început însă colaborarea cu Radio Europa Liberă, devenind una dintre cele mai cunoscute voci ale acestui post de radio şi unul dintre criticii cei mai vehemenţi ai regimului comunist de la Bucureşti. Emisiunile sale „Teze şi antiteze la Paris” şi „Actualitatea culturală românească” pe care a început să le realizeze la Europa Liberă din 1967, au avut o puternică influenţă în România, atât în mediile culturale cât şi în rândul publicului larg. Monica Lovinescu a fost căsătorită cu poetul, publicistul şi omul de radio Virgil Ierunca, de altfel cuplul Lovinescu-Ierunca a păstrat relaţii apropiate cu figurile importante ale exilului românesc, locuinţa lor pariziană devenind un loc de întâlnire pentru scriitorii şi personalităţile culturale române aflate în exil. E de ajuns să amintim în acest sens personalități precum Mircea Eliade, Emil Cioran, Eugen Ionescu, Paul Goma. Teodor Cazaban și mulți alții, personalități care au avut susținerea Monicăi Lovinescu și a soțului ei. În anul 1977, în ajunul sosirii la Paris a lui Paul Goma, pentru a cărui eliberare militase intens, Monica Lovinescu a fost bătută crunt în faţa locuinţei sale din Paris, de doi agenţi palestinieni trimişi de Securitate la ordinele lui Nicolae Ceauşescu. Va fi transportată la spital în stare de comă, însă cinci zile mai târziu va părăsi spitalul, în pofida recomandărilor medicilor, pentru a participa la conferinţa de presă a lui Paul Goma la televiziunea franceză şi pentru a denunţa agresiunea la microfonul Europei libere. După 1990 publică în diferite revistele literare şi politice atât din străinătate cât și din ţară cu acelaşi entuziasm dozat de un lucid şi inteligent spirit critic Monica Lovinescu a încetat din viaţă la 20 aprilie 2008, la vârsta de 85 de ani, în spitalul Charles-Richet de la Villiers-le-Bel, în apropiere de Paris. Urnele cu cenuşa Monicăi Lovinescu şi a lui Virgil Ierunca au fost duse în România şi depuse la Ateneul Român, unde a avut loc o ceremonie comemorativă. Înainte de a fi transportate spre Fălticeni, locul unde Monica Lovinescu a dorit sa fie depuse , urnele au fost păstrate câteva săptămâni în Casa Lovinescu, apartament ce adăpostise cenaclul „Sburătorul”, cenaclu ce fusese al tatălui său. De altfel Monica Lovinescu donase apartamentul, încă din anul 2000, fundaţiei Humanitas, în vederea reintroducerii acestui lăcaș al culturii române în circuitul cultural bucureştean. De asemenea, prin testament, Monica Lovinescu şi-a donat casa din Paris statului român, pentru a deveni un loc de studiu si de găzduire pentru cercetători şi bursieri români. În anul 1999, preşedintele României, Emil Constantinescu,i-a conferit Monicăi Lovinescu ordinul Steaua României în rang de Mare Cavaler pentru întreaga sa activitate.
Credit foto / Sursa: Lecția de istorie
