LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu – 8 ianuarie : Moartea lui Galileo Galilei.
La data de 8 ianuarie 1642 a murit Galileo Galilei, unul dintre unul dintre cei mai importanți oameni de știinţă din perioada Renașterii. Fiind deopotrivă astronom, fizician, inginer, filosof și matematician, Galilei a rămas cunoscut în istorie și pentru conflictul său cu Inchiziția Bisericii Catolice, ca susținător al teoriei heliocentrice a lui Nicolaus Copernic potrivit căreia Soarele se afla în centrul sistemului solar, și nu Pământul cum se credea până atunci. Datorită acestei susțineri, Galilei a fost acuzat de erezie și a fost forțat să se dezică de convingerile sale fiind obligat să-și petreacă o buna parte din viață în arest la domiciliu. Amintesc că Galileo Galilei s-a născut la Pisa în anul 1564, fiind primul dintre cei șase copii ai muzicianului Vincenzo Galilei. A fost îndemnat de tatăl să urmeze o carieră în domeniul științelor, mai exact în medicină, fapt pentru care s-a înscris la cursurile de medicină de la Universitatea din Pisa. A fost însă atras mai mult de matematică și a renunțat la medicină pentru a se dedica studiului acestei științe. În anul 1589, Galileo a primit catedra de matematică de la Universitatea din Pisa, unde predă până în 1592, când pleacă la Universitatea din Padova pentru a preda geometrie, mecanică și astronomie. În iulie 1609, Galileo a aflat despre invenția lentilelor de telescop în Olanda, iar în curând și-a fabricat singur unul pe care l-a perfecționat între timp. Acest lucru a reprezentat un moment cheie pentru Galilei, care a început astfel să-și îndrepte atenția către cer descoperind astfel munții și craterele de pe Lună. De asemenea, a descoperit că Venus are mai multe faze și a demonstrat că planeta se rotește în jurul Soarelui, iar Jupiter are propriii sateliți care se învârt în jurul său. Galileo a început astfel să adune din în ce mai multe dovezi în sprijinul teoriei heliocentrice a lui Copernic, contrazicând doctrina oficială a Bisericii ce considera Pământul ca fiind centrul Universului. El considera că teoria heliocentrică nu este în contradicție cu Biblia, susținând că scriptura a fost scrisă dintr-o perspectivă pământeană și că știința pur și simplu oferă o perspectivă mai exactă asupra lumii. Din cauza acestor teorii, Galileo Galilei a intrat în atenția Inchiziției, iar în anul 1616, i s-a ordonat să nu mai predea și să nu mai promoveze această teorie, ordin pe care savantul l-a respectat timp de șapte ani, pentru a nu intra și mai mult în conflict cu reprezentanții Bisericii. Însă în 1623, cardinalul Maffeo Barberini, un prieten de-ai lui Galilei, a devenit Papă, sub numele de Urban al VIII -lea și i-a permis acestuia să-și continue munca în astronomie cu condiția să nu susțină public teoria heliocentrică. În anul 1632, Galilei a publicat lucrarea „Dialog despre cele două sisteme principale ale lumii”, o lucrare construită ca un dialog între trei personaje și anume: un susținător al teoriei lui Copernicus, un adversar al acesteia și un personaj imparțial. Deși savantul a susținut că opera sa este una cât se poate de neutră, Inchiziția a fost de altă părere și l-a chemat pe Galilei la Roma, unde a fost judecat sub acuzația de erezie. Procesul a avut loc între septembrie 1632 și iulie 1633, timp în care omul de știință a fost amenințat cu tortura pentru a fi forțat să cedeze. La finalul procesului, Inchiziția l-a găsit pe Galilei „suspect de erezie” și i-a cerut să-și renege opiniile, condamnându-l și la arest la domiciliu pe termen nelimitat. Și chiar dacă a fost condamnat pentru erezie, Galilei nu s-a dezis niciodată de convingerile sale, ba chiar și-a susținut ideile până la sfârșitul vieții. Galileo Galilei a murit la data de 8 ianuarie 1642, iar la moartea sa, conducătorul marelui ducat al Toscanei de la acea vreme, Ferdinand II, a dorit ca savantul să fie înmormântat în „Basilica di Santa Croce” din Florența, dar Papa Urban VIII s-a opus pe motivul că Galilei fusese condamnat de biserică pentru erezie și era deci un eretic. Astfel, el a fost înmormântat într-o mică capelă din Florența, fiind ulterior reînhumat în Basilica di Santa Croce în anul 1737, după ce interdicția asupra lucrărilor sale a fost ridicată.
Credit foto / Sursa: Lecția de istorie
