Disperare mare cu e-factura!
Toți se agită cum să facă să învețe, să se ”înroleze” pe platforma ANAF, să încarce, să descarce facturi electronice.
Indiferent de profesia pe care o au, nu contează decât partea tehnică. Cum să facă să învețe.
Trăim în era ”digitalizării”. Să învățăm toți repede! Nu contează nimic altceva, decât partea tehnică.
Siguranța, securitatea, confidențialitatea, riscurile, răspunderea?
Dă-le naiba! S-a ocupat SRI și STS de ele.
Unii sunt disperați să nu rateze momentul. Să încaseze și ei acum cât mai mult, dacă tot e nebunie. Au creat grupuri în care au grijă să se ”promoveze”. Cum se plânge cineva că nu știe: vedeți softul X. Sunt și oameni buni, pun în postări link-uri de pe paginile lor în care au explicat, au venit în ”sprijinul” neștiutorilor.
Să nu care cumva să zică ceva împotriva e-factura, că le sar repede în cap, le strică afacerea, că doar este momentul de vârf al momentului în care pot să facă și ei niște bani.
(chiar, aia de pe grupul e-factura Romania îmi stoarseră postările, reacțiile si comentariile, ca asa imi apare mie in cont, și îmi limitară postările la 1 pe zi si 10 comentarii pe ora, pana la 03 februarie 2024, după ce postai cu la revedere secret comercial. Nu care cumva sa înceapă lumea sa gândească si sa privească dincolo de partea tehnică. Le-ar strica ”businessul” si apele unora, că doar si-au găsit locul de manipulat).
Printre întrebări, nedumeriri, se întreba și de furnizorii de semnături electronice si mai răspundea câte un membru cu niște nume de furnizori de semnătură digitala acreditați, postati pe site ANAF.
Deci, pentru e-factura îți trebuie întâi semnătură electronică.
De la cine o iei? Cine este ”acreditat”?
Așa că mă apucai și eu să caut ce este cu furnizorii acreditați de semnatura electronica.
Și găsii: Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică. Pe la articolul 28 zice că de la intrarea ei în vigoare s-a înființat ”Registrul furnizorilor de servicii de certificare”, care se constituie și se actualizează de către autoritatea de reglementare și supraveghere specializată în domeniu. Acest Registru constituie evidența oficială:
a) a furnizorilor de servicii de certificare care au sediul în România;
b) a furnizorilor de servicii de certificare cu sediul sau domiciliul în alt stat, ale căror certificate calificate sunt recunoscute conform art. 40.
M-apucai să caut Registrul ăsta. Găsii niște versiuni care inițial zisăi că or fi vechi, așa că mai căutai.
În final ajunsăi pe pagina ADR (Autoritatea pentru Digitalizarea României) că asta e autoritatea specializată în domeniu. Și găsii și minuntatul Registru (îl găsiți pe aici pe la jumătatea paginii, se descarcă word: https://www.adr.gov.ro/semnatura-electronica-trusted-list/).
Denumirea fișierului când îl descarci îți zice că e Registrul furnizorilor de la 05.01.2024.
Când te uiti în registru vezi așa:
Hopa! Deci în afară de SRI (Că UM x aia înseamnă de obicei) și Alfa Trust, nimeni nu mai are acreditare din 2023. Nici măcar STS. (Că așa scrie în registrul furnizorilor , OFICIAL).
Păi … parcă am ajuns în 2024.
Hello! Ăia ai lu’ statu’: așa vreți voi digitalizarea vieții și e-factura? Cu semnături digitale emise de niște furnizori care nu mai sunt acreditați?
Adică ne luăm niște semnături electronice pe care dăm niște destui bani, pentru că ne obligați voi, de la niște unii care nu mai au acreditare potrivit legii.
Păi dacă ăia nu mai au acreditare, ce ne vând nouă? Sau mai bine zis: cum mai pot să ”ne vândă” semnături electronice?
Și voi ați băgat e-factura obligatorie ca să eliminați evaziunea fiscală, nu? Adică toată lumea să respecte legea? 😊)))))
Despre asta v-am scris numai așa … ca să vedeți bătaia de joc din era ”digitalizării”, siguranței, securității și confortului dvs. ”la un click distanță”.
Îi doare pe-ai lu’ statu’ fix în cot de orice. Îi interesează numai să vă conformați la ”digital” și la ”tehnic” așa cum vi se bagă pe gât.
Cu ce consecințe ?
Cui îi pasă ?
