LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu – 20 noiembrie : Scufundarea vasului-balenieră Essex, în apele Americii Latine, după ce a fost lovit în mod repetat de un cașalot.
La data de 20 noiembrie a anului 1820 nava Essex, o balenieră americană cu pânze, ce avea la bord un număr de 20 de marinari, a fost lovită și scufundată de un cașalot uriaș, pe Coasta de Vest a Americii Latine. Lansată la apă în anul 1799 , baleniera Essex era condusă la momentul scufundării de către căpitanul George Pollard, unul dintre cei mai tineri căpitani din marina comercială americană la acea dată. Conform surselor oficiale, vasul comandat de căpitanul George Pollard a plecat la 12 august 1820 din portul San Diego, într-o călătorie pentru vânarea de cașaloți, călătorie care era estimată a tine doi ani si jumătate. Locul de vânătoare stabilit inițial era în apropierea Capului Horn, cel mai sudic punct al Americii Latine, însă pentru că odată ajunși aici, marinarii de pe Essex nu au găsit nimic, căpitanul Pollard decide să plece spre ape mai îndepărtate de țărm , astfel că se vor îndrepta spre Insulele Galapagos. Drumul până acolo fost lung deoarece avariată de o furtună, nava a avut nevoie de mai mult timp pentru a ajunge la destinație. Ajunsă în Insulele Galapagos, nava Essex a navigat mai multe zile în căutarea prăzii. Abia în dimineaţa zilei de 20 noiembrie 1820, marinarii au zărit un grup de caşaloţi şi au pornit în urmărirea lor. Au fost lansate la apă 3 bărci, cu care vânătorii de balene urmau să se apropie de caşaloţi pentru a arunca harpoanele , dar la un moment dat în cursul acţiunii, marinarii au observat cum un caşalot, mult mai mare decât cei văzuţi până atunci , s-a îndreptat cu toată viteza spre balenieră şi a izbit-o cu capul. Cașalotul s-a îndepărtat vreo 500 de metri, apoi s-a întors şi a atacat din nou. Astfel, lovită iarăși în plin, nava Essex a început să ia apă , iar după câteva ore s-a scufundat, la 1.700 km de coastele Americii de Sud. Cei 20 de marinari s-au înghesuit în cele 3 bărci rămase întregi, prea mici însă pentru a adăposti, pe lângă oameni, toată cantitatea necesară de hrană şi apă de băut. Cu toate acestea, echipajul a pornit spre coastele Americii de Sud, dar cei mai mulţi dintre marinari n-au mai ajuns niciodată acasă. În cele din urmă, bărcile s-au pierdut una de alta și mai mulți oameni au pierit de sete și foame. Astfel, din 20 de bărbați plecați cu nava Essex în luna august, doar opt au supraviețuit, ei fiind salvați de o navă engleză când se aflau la mai puțin de 400 de kilometri de coastele Americii de Sud.
Credit foto / Sursa: Lectia de istorie
