LECȚIA DE ISTORIE prezentată de profesorul Viorel Guțu -17 Februarie: Revolta studenților ieșeni din anul 1987.
Pe fondul nemulțumirii generale cauzată de restricțiile economice tot mai accentuate, la jumătatea anilor ”80 în România au avut loc mai multe manifestații de protest ale populației. O astfel de manifestație având loc în anul 1987 la Iași, unde studenții au manifestat împotriva condițiilor inumane din cămine, scandând „Vrem apă să ne spălăm și lumină să învățăm”! De altfel, acel an 1987 începuse sumbru pentru România deoarece prețul petrolului pe piața internațională crescuse puternic și rapid, astfel că exista pericolul ca statul să intre în incapacitate de plată. Însă reacția regimului comunist a constat într-un lung șir de erori deoarece s-a decis plata accelerată a datoriilor externe, ceea ce a însemnat să se plătească mai mult si mai repede. Pentru a economisi valuta, s-au redus la maxim importurile de orice fel, mai ales cele de petrol, gaz și energie electrică ceea ce a făcut ca românii să trăiască în condiții aproape inumane. Aceste condiții erau suportate si de studenți care, după cum am mai spus, la 17 februarie 1987 la Iași, au ieșit în în stradă spre orele serii pentru a protesta faţă de condiţiile mizere din căminele studenţeşti. Revolta a fost iniţiată de studentele din campusul studenţesc „Puşkin”, astăzi „Titu Maiorescu”, care au decis că nu mai pot suporta lipsurile: pene de curent, camere neîncălzite şi fără apă caldă. Astfel în jurul orei 17 , trei dintre cele patru cămine s-au golit de locatare, care au plecat pe bulevard înspre campusul studenţilor de la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ , dar și din Târguşor, ori din Dealul Copoului. În scurt timp sute de tineri s-au unit în demonstraţie, au plecat pe străzile Iaşiului şi şi-au strigat nemulţumirile până în faţa sediului Comitetului Central al Partidului Comunist din Iaşi. În timpul celor câteva ore de protest, manifestanţii s-au îngrijit în ca oricine nu era cunoscut drept student să fie a scos din coloană, deoarece grija lor era să nu se înfiltreze provocatori care să scandeze lozinci ori mesaje fără echivoc împotriva regimului comunist, lozinci ce le-ar fi pus libertatea si integritatea în pericol. Singura lor scandare a fost „Vrem lumină să-nvăţăm şi apă să ne spălăm”, ceea ce în final reprezenta tot un „Jos comunismul!”, dar într-o formulă mult mai rafinată, împotriva căreia organele statului nu putea interveni brutal. Numai că aproape imediat Miliția și Securitatea au început să reacționeze, iar pe Bulevardul 23 August, cum se chema Bulevardul Carol I pe atunci, o altă coloana de studenți de la Universitatea Tehnică „Gheorghe Asachi” a fost blocată cu un baraj al Miliției. După ce studenţii au protestat timp de câteva zeci de minute în faţa Comitetului Central din Iaşi, actualul sediu al Prefecturii, într-un final, au avut o întrevedere cu Nicolae Ibănescu, prim-secretar al Partidului Comunist în Iaşi. Ulterior, cei aproximativ 900 de studenţi adunaţi atât din campsurile Universităţii „Al. I. Cuza”, cât şi din cele ale Universităţii Tehnice „Gh. Asachi”, s-au întors în cămine și spre surpriza lor, revendicările chiar le-au fost luate în serios deoarece în majoritatea căminelor „s-a dat” apă caldă şi căldură. Desigur, chiar din acea noapte a început „represiunea” , iar unii profesori mai zeloși verificau prezența studenților în cămine și făceau liste cu cei care nu erau prezenți. Ba au fost chiar situații când cei care răspundeau de căminele studențești verificau pantofii, să vadă dacă nu cumva erau uzi pe talpă, semn că posesorii lor se aflaseră printre protestatari. Alții însă au închis ochii sau chiar au refuzat deschis să facă anchetă printre studenți, ceea ce duce la concluzia că totuși, represiunea a fost mai discretă și mai blândă decât s-ar fi așteptat studenții. Nu se cunoaște numărul arestaților, nici ce s-a întâmplat cu ei în beciurile Securității , dar se știe că unii protestatari au fost exmatriculați, dar asta s-a făcut în lunile ce au urmat, astfel încât să nu se poată face o legătură directă cu participarea la protestul studențesc din 17 februarie 1987.
Credit foto / Sursa: Lecția de istorie
